Cum citești eticheta unei hrane pentru animale
Ingrediente, analiză, „completă” vs „complementară” și ce înseamnă cu adevărat.
Prima dată când am stat cu adevărat să citesc spatele unui sac de hrană pentru câini, eram în magazin, cu ochelarii pe nas și cu un coș pe jumătate plin. Lângă mine, o doamnă făcea exact același lucru și, la un moment dat, a oftat: „Nu înțeleg nimic, scrie peste tot că e cea mai bună”. Am râs amândoi, pentru că avea dreptate. Partea din față a ambalajului e făcută să ne placă. Partea din spate e cea care ne spune, de fapt, ce cumpărăm.
De atunci am învățat să citesc etichetele cu răbdare, și pentru câinii mei, și pentru pisici. Nu sunt nutriționist și nu îți voi spune ce marcă să alegi. Vreau doar să-ți arăt ce înseamnă fiecare rubrică, ca data viitoare să poți compara două produse cu capul limpede, nu doar după poza de pe sac.
Fața ambalajului: marketing, cu câteva reguli
Pe fața ambalajului găsești cuvinte precum „natural”, „premium”, „holistic” sau „gourmet”. Ghidul pentru alegerea hranei publicat de Asociația Mondială a Medicilor Veterinari pentru Animale Mici (WSAVA) spune deschis că termeni nereglementați precum „holistic” sau „premium” au o valoare practică redusă atunci când evaluezi nutriția. Cu alte cuvinte, sunt alese ca să vândă, nu ca să te informeze.
Există însă o parte a feței care chiar înseamnă ceva: felul în care e numit ingredientul principal. În Uniunea Europeană, producătorii urmează Codul de bune practici pentru etichetare al FEDIAF (federația europeană a industriei de hrană pentru animale de companie). Potrivit acestui cod:
Royal Canin Royal Canin Medium Adult 7+ hrana uscata caine, 4 kg
de la 121,23 lei
la 2 magazine
Compară prețurile →
- „cu aromă de pui” înseamnă mai puțin de 4% pui, uneori chiar deloc, gustul putând veni dintr-o aromă adăugată;
- „cu pui” înseamnă cel puțin 4% pui;
- „bogat în pui” înseamnă cel puțin 14% pui;
- „meniu cu pui” sau numele simplu, de tipul „Pui”, înseamnă cel puțin 26% pui.
Când am aflat asta, m-am uitat altfel la o conservă pentru pisici pe care o cumpăram de ani de zile pentru că avea un somon mare desenat pe etichetă. Scria „cu somon”. Asta putea însemna și 4%. Nu e neapărat o hrană proastă, dar nu era ce credeam eu că este.
„Completă” sau „complementară”: cea mai importantă propoziție
Dacă din tot articolul reții un singur lucru, să fie acesta. Pe orice hrană pentru câini și pisici vândută în UE trebuie să scrie dacă este „hrană completă” sau „hrană complementară”. Diferența e uriașă.
O hrană completă este, conform definiției din legislația europeană preluată de codul FEDIAF, o hrană care, prin compoziția ei, acoperă rația zilnică. Poate fi singurul lucru din castron, dacă e potrivită speciei și vârstei.
O hrană complementară are nevoie de altceva lângă ea ca să ajungă la o rație echilibrată. În această categorie intră recompensele, multe plicuri și conserve „gourmet”, unele mâncăruri care arată foarte apetisant și se vând la prețuri bune. Ghidul WSAVA recomandă ca produsele etichetate pentru hrănire „complementară” sau „intermitentă” să fie doar o mică parte din dietă, de 10% sau mai puțin.
Am o prietenă care și-a hrănit motanul luni de zile doar cu un anumit tip de plicuri, pe care el le adora. Abia la un control, când medicul veterinar a întrebat ce mănâncă exact, au citit amândouă eticheta și au văzut cuvântul „complementară”. Motanul era bine, din fericire, dar dieta a fost schimbată imediat. De atunci, ea verifică acest cuvânt înainte de preț.
Lângă „completă” mai apare, de obicei, și pentru cine este hrana: „pentru câini adulți”, „pentru pisoi”, „pentru toate etapele vieții”. Merită citit. Un pui în creștere are alte nevoi decât un câine de zece ani, iar WSAVA notează că hrana etichetată „pentru toate etapele vieții” e formulată pentru creștere și reproducere, deci poate fi prea bogată pentru un adult sedentar.
Lista de ingrediente: ordinea contează, dar nu spune tot
Sub titlul „Compoziție” găsești ingredientele, trecute în ordinea descrescătoare a greutății, adică ce s-a pus mai mult în amestec apare primul. Codul FEDIAF numește asta „principiul bolului de amestec”: contează cantitatea de la momentul în care ingredientul a intrat în rețetă.
Aici apare o capcană. Carnea proaspătă conține multă apă, așa că poate ajunge prima pe listă chiar dacă, după gătire și uscare, rămâne mai puțin din ea decât din cerealele de pe locul doi. Invers, un ingredient deshidratat, de tipul „proteină de pui deshidratată”, cântărește puțin, dar e concentrat. Nu există bun sau rău aici, doar faptul că primul loc pe listă nu îți spune singur cât de mult din acel ingredient ajunge în bol.
Vei mai observa că unii producători trec ingrediente individuale („pui”, „orez”, „ulei de somon”), iar alții folosesc categorii stabilite prin lege, cum ar fi „carne și derivate de origine animală”, „cereale” sau „legume”. Ambele variante sunt legale. Categoriile îi permit producătorului să schimbe sursele în funcție de ce găsește pe piață, ceea ce înseamnă că tu știi mai puțin precis ce e în sac. Dacă animalul tău are o alergie sau o intoleranță confirmată de medic, o etichetă cu ingrediente individuale îți va fi mult mai utilă.
Un cuvânt despre „derivate”, pentru că sperie pe multă lume. Ficatul, inima, rinichii sunt organe foarte hrănitoare, pe care noi le mâncăm mai rar din obișnuință, nu pentru că ar fi rele. Codul FEDIAF precizează că materialele de origine animală folosite în hrana pentru animale provin de la animale declarate apte pentru consum uman. Nu e o garanție de calitate pentru fiecare produs, dar nici motiv de panică.
Constituenții analitici: cifrele din tabelul mic
Rubrica „Constituenți analitici” îți dă proteina brută, grăsimea brută, fibra brută și cenușa brută (adică mineralele), în procente. Umiditatea trebuie declarată când depășește 14%, deci o vei vedea mereu pe conserve și pe plicuri.
Cifrele acestea sunt utile, dar nu le compara direct între o hrană uscată și una umedă. O conservă cu 80% apă și 10% proteină nu e „mai săracă” decât o hrană uscată cu 30% proteină. Dacă scoți apa din calcul, conserva poate avea chiar mai multă proteină. Eu fac un calcul simplu, pe hârtie: împart procentul de proteină la procentul de substanță uscată (100 minus umiditatea) și înmulțesc cu 100. Pentru conserva din exemplu: 10 împărțit la 20, ori 100, adică 50% proteină în substanța uscată. Brusc, comparația are sens.
Citește șiKilogramele în plus: dragoste care îngreunează
Un lucru pe care eticheta europeană adesea nu ți-l spune este numărul de calorii. Ghidul WSAVA remarcă faptul că doar în Statele Unite caloriile sunt obligatorii pe etichetă. Dacă ții la greutatea animalului, merită să ceri această informație producătorului.
Aditivi, instrucțiuni de hrănire și alte detalii
La „Aditivi” vei vedea vitamine, oligoelemente, conservanți, antioxidanți. Cuvintele tehnice sperie, dar multe dintre ele sunt chiar vitaminele și mineralele care fac hrana completă. Nu judeca o hrană doar după cât de „chimic” sună lista.
Instrucțiunile de hrănire sunt un punct de plecare, nu o lege. Din experiența mea, sunt adesea generoase. Câinele meu cel mai liniștit ar fi luat câteva kilograme dacă aș fi urmat tabelul de pe sac. Cântărește animalul, urmărește-i talia și discută cantitățile cu medicul veterinar, mai ales dacă ai un animal sterilizat sau mai în vârstă.
Mai caută data de valabilitate, numărul lotului și datele de contact ale producătorului. Ghidul WSAVA sugerează chiar să suni sau să scrii producătorului și să întrebi dacă are un nutriționist calificat, cine formulează rețetele și ce controale de calitate face. Un producător serios îți va răspunde. Dacă nu poate sau nu vrea, e un semnal de luat în seamă.
Cum citesc eu o etichetă, în două minute
Am ajuns la un mic ritual, pe care ți-l las mai jos:
- caut întâi cuvântul „completă” și specia și vârsta pentru care e hrana;
- mă uit la denumire și îmi amintesc pragurile: aromă, „cu”, „bogat în”, numele simplu;
- citesc primele ingrediente și văd dacă sunt trecute individual sau pe categorii;
- verific umiditatea și, dacă vreau să compar, recalculez proteina fără apă;
- citesc instrucțiunile de hrănire, apoi le ajustez după animalul meu, nu după sac.
Eticheta nu îți spune totul despre calitatea unei hrane, dar îți spune destul cât să nu mai cumperi doar după poză. Iar dacă te întrebi ce fel de hrană să pui în bol, uscată, umedă sau gătită acasă, despre asta vorbim în articolul următor. Și, oricând ai dubii legate de nevoile speciale ale animalului tău, medicul veterinar rămâne cel mai bun partener la citit etichete.
Surse
- FEDIAF – Code of Good Labelling Practice for Pet Food (2019)
- WSAVA Global Nutrition Committee – Guidelines on Selecting Pet Foods (2021)
Produse potrivite: hrană uscată pentru pisici și câini
PURINA CAT CHOW Adult, Pui, 15 kg
PURINA PRO PLAN PUPPY Sensitive Skin, Talie Medie, Somon, 12 kg
FRISKIES Cat, Adult, Pisica Sterilizata, Somon si Legume, 10 kg
