Microcipul și ce faci dacă animalul se pierde

Pașii primelor ore.

Echipa 4pede 8 noiembrie 2026 5 min de citit
Foto: Ahsan Khan, wordpress · domeniu public (CC0)

Nu voi uita niciodată cele patru ore în care pisica mea a fost dată dispărută. Un vecin lăsase ușa de la intrarea blocului deschisă, iar ea, care nu ieșise niciodată din apartament, se strecurase pe scară în timp ce eu duceam gunoiul. Am căutat-o pe fiecare etaj, în subsol, în curte, strigând-o cu vocea tot mai sugrumată. Am găsit-o, în cele din urmă, ghemuită sub o mașină din parcare, înghețată de frică. Cele patru ore mi s-au părut patru zile. De atunci, iau foarte în serios identificarea animalelor și planul pentru situația în care se pierd.

Nimeni nu crede că i se va întâmpla tocmai lui. Dar animalele se pierd în fiecare zi: se sperie de artificii, sar gardul după o pisică, se strecoară pe ușa deschisă de un curier, se smulg din lesă. Diferența dintre o poveste cu final fericit și una tristă ține adesea de ce ai făcut înainte și de cât de repede acționezi după.

Microcipul: mic, dar esențial

Microcipul este un dispozitiv cât un bob de orez, implantat sub piele, de obicei în zona gâtului sau între omoplați. Procedura este rapidă și seamănă cu o injecție obișnuită. Microcipul nu are baterie și nu funcționează ca un GPS. Nu poate arăta unde se află animalul. Conține doar un cod unic, care poate fi citit cu un scanner special de un medic veterinar, un adăpost sau autorități.

Acel cod este legat, într-o bază de date, de datele tale de contact. Și aici apare cea mai frecventă problemă: microcipuri implantate, dar neînregistrate, sau înregistrate cu un număr de telefon vechi. Un microcip cu date greșite e aproape la fel de inutil ca lipsa lui.

În multe țări, inclusiv în România, identificarea câinilor prin microcip este o obligație legală, iar microcipul este necesar și pentru călătoriile în Uniunea Europeană. Întreabă medicul veterinar în ce registru este trecut animalul tău și cum îți poți actualiza datele. Fă asta ori de câte ori îți schimbi numărul de telefon sau adresa.

Recomand microcipul și pentru pisici, chiar și pentru cele care nu ies niciodată afară. Pisica mea „care nu iese niciodată” a demonstrat că și asta se poate întâmpla.

Citește șiCălătoria cu animalul de companie

Plăcuța de identificare

Microcipul are nevoie de un scanner. O plăcuță pe zgardă sau ham poate fi citită de oricine găsește animalul, pe loc. Pe plăcuța câinilor mei scrie numărul meu de telefon și mențiunea că au microcip. Combinația dintre cele două este cea mai sigură.

Trixie Zgarda Premium XXS-XS 15-25cm/ 10mm Fucsia 202111 9,59 lei 14,76 lei −35% la Petmart Vezi oferta →

Pentru pisici, dacă folosești zgardă, alege una cu sistem de deschidere de siguranță, care se desface dacă pisica se agață. O zgardă obișnuită poate fi periculoasă pentru o pisică ce se cațără.

Pregătește-te dinainte

Câteva lucruri simple pe care le am mereu pregătite: fotografii recente și clare ale animalelor, din față și din lateral, cu semnele particulare vizibile; codul microcipului notat în telefon; o descriere scurtă a fiecărui animal; numerele cabinetelor veterinare și adăposturilor din zonă. În momentul în care animalul dispare, nu vei avea liniștea să cauți toate acestea. Mai am și o mică „trusă de căutare”, pregătită într-o pungă lângă ușă: o lanternă, o lesă de rezervă, câteva recompense care fac zgomot când scutur punga, o transportoare pentru pisici și câteva afișe tipărite deja, cu fotografia și numărul meu de telefon, la care trebuie doar să adaug data. Pare exagerat, dar în acele patru ore de căutare am pierdut timp prețios căutând lanterna și gândindu-mă ce să scriu pe afiș. Acum, dacă s-ar întâmpla din nou, aș putea ieși pe ușă în mai puțin de un minut, cu tot ce îmi trebuie.

Primele ore contează

Dacă animalul s-a pierdut, acționează imediat. Primele ore sunt adesea cele mai importante, pentru că animalul e probabil încă aproape.

Caută întâi în imediata apropiere. Animalele speriate, mai ales pisicile, se ascund de obicei aproape de locul de unde au plecat: sub mașini, în tufișuri, în subsoluri, în spații înguste. Caută cu o lanternă, chiar și ziua, pentru că ochii reflectă lumina. Strigă animalul calm, cu vocea obișnuită. Un animal speriat poate să nu răspundă nici la vocea omului său, așa că ascultă și privește atent.

Câinii pot ajunge mai departe, dar mulți se întorc pe traseele cunoscute. Cere ajutorul vecinilor și al prietenilor, împărțiți zonele de căutare. Lasă la ușa casei un obiect cu mirosul tău și al animalului, precum o pătură sau un tricou purtat.

Anunță pe toată lumea

Sună cabinetele veterinare și adăposturile din zonă și trimite-le fotografia și codul microcipului. Verifică registrul în care este înregistrat microcipul și asigură-te că datele sunt corecte. Publică anunțuri pe grupurile locale de pe rețelele sociale și pe grupurile dedicate animalelor pierdute din orașul tău. Pune afișe cu o fotografie mare și clară și numărul tău de telefon, în zonă, la magazine, la cabinete.

Nu te opri după o zi. Unele animale sunt găsite după zile sau chiar săptămâni. Revino la adăposturi, verifică din nou grupurile, reîmprospătează anunțurile.

Când găsești un animal pierdut

Dacă tu găsești un animal care pare pierdut, apropie-te calm. Dacă e posibil și sigur, du-l la un cabinet veterinar pentru a fi scanat pentru microcip. Mulți medici fac acest lucru gratuit. Publică un anunț cu fotografia animalului și locul unde l-ai găsit. Gândește-te că, undeva, un om trăiește exact orele de groază pe care le-am trăit eu. Dacă animalul pare speriat sau rănit, nu-l încolți și nu încerca să-l prinzi cu forța. Cheamă un adăpost sau o asociație din zonă, care are experiență în astfel de situații.

Prevenția, cea mai bună strategie

Cele mai multe pierderi pot fi prevenite. Verifică regulat hamul și zgarda, ca să nu fie prea largi. Ține câinele în lesă în locurile nesigure și mai ales în zilele cu artificii. Pune plasă la ferestre și balcoane pentru pisici. Atenție la ușile deschise când vin musafiri sau curieri. Iar dacă ai curte, verifică gardul, inclusiv partea de jos, pentru că mulți câini sapă.

Astăzi, ușa de la apartamentul meu are un mic semn pentru vizitatori: „Atenție, pisica iese pe ușă!”. Prietenii râd de el. Eu știu că cele patru ore de atunci m-au învățat ceva ce nu voi uita niciodată: siguranța animalului începe cu mult înainte să se piardă.

Recomandări 4pede

Produse potrivite: accesorii pentru pisici

Vezi toate reducerile →

Mai citește