Vomă și diaree: când aștepți și când mergi la veterinar
Cum judeci calm o problemă digestivă.
Oricine are un câine sau o pisică a trecut prin asta. Te trezești la trei noaptea cu un sunet inconfundabil, acel „hâc-hâc” care precede vomitatul, și sari din pat cu speranța că ajungi înainte de covor. Nu ajungi niciodată. Apoi stai în bucătărie, cu lumina aprinsă, și te întrebi: e ceva grav sau doar a mâncat iarbă? Sun acum la clinica de gardă sau mai aștept?
Am trecut de zeci de ori prin momentul ăsta, cu șase câini și patru pisici de-a lungul anilor. Cele mai multe dăți a fost un episod banal care a trecut singur. De câteva ori n-a fost deloc banal. Articolul de față nu îți pune un diagnostic și nu înlocuiește un telefon dat medicului veterinar. Vreau doar să-ți dau o ordine în gânduri, ca să poți judeca situația cu capul limpede, nu cu panica de la trei noaptea.
Întâi, ce anume vezi
Contează să faci diferența între două lucruri care arată asemănător. Voma este un proces activ: animalul are greață, salivează, își linge buzele, burta se contractă vizibil de câteva ori, apoi elimină conținutul. Regurgitarea este pasivă: mâncarea iese aproape fără efort, adesea nedigerată, uneori în formă de tub, imediat după masă. Câinii care mănâncă prea repede fac asta des. Pisicile își mai elimină ghemurile de păr. Spune-i medicului ce ai văzut exact, pentru că regurgitarea repetată și voma au cauze diferite.
La diaree, uită-te la consistență, culoare, frecvență și dacă animalul se chinuie. Un singur scaun moale după ce câinele a găsit ceva interesant în parc e altceva decât scaune apoase de zece ori pe zi.
Semnele care nu pot aștepta
Pornesc de la ce e grav, pentru că asta e partea care contează cu adevărat. Sună imediat la veterinar dacă observi oricare dintre următoarele:
- vomă repetată, de mai multe ori în câteva ore, sau încercări de a vomita fără să iasă nimic, mai ales la un câine cu burtă mare care pare umflată și dureroasă;
- sânge în vomă sau în scaun, roșu aprins sau scaun negru, ca smoala;
- apatie, slăbiciune, animal care nu se ridică sau care se ascunde și nu mai reacționează ca de obicei;
- burta dureroasă la atingere, animal care stă cocoșat sau ghemuit;
- suspiciunea că a înghițit ceva: o jucărie, un os, un ciorap, o sfoară, un medicament, o substanță toxică;
- semne de deshidratare: gingii lipicioase, ochi înfundați, pielea care revine greu când o ridici ușor;
- vomă sau diaree la un pui, la un animal foarte bătrân sau la unul care are deja o boală cronică.
Câinele cu burta umflată care încearcă să vomite și nu poate merită o propoziție separată. Am văzut asta o singură dată, la un câine mare al unui vecin. Vecinul a crezut că e o simplă indigestie. Era o răsucire a stomacului, iar fiecare oră a contat. Despre acest semn și despre alte urgențe am scris mai pe larg în articolul despre semnele care nu pot aștepta.
Citește șiSemnele care nu pot aștepta: urgențele veterinare
Un fir de ață nu se trage niciodată
Un caz aparte, care mi-a rămas în minte, este cel al pisicii care se joacă cu ață sau cu panglici. Dacă vezi un capăt de ață ieșind din gura sau din fundul animalului, nu trage de el. Ața poate fi prinsă mai sus, iar tragerea poate răni intestinul. Lasă-l așa cum e și mergi la veterinar.
Pisica care nu mănâncă
O pisică ce a vomitat și apoi refuză mâncarea nu e un caz de „lasă-l să postească”. Pisicile, mai ales cele supraponderale, pot face o boală gravă a ficatului, numită lipidoză hepatică, atunci când nu mănâncă. Centrul pentru sănătatea felinelor de la Universitatea Cornell explică faptul că această boală e aproape mereu însoțită sau precedată de refuzul hranei, că apare mult mai des la pisicile obeze și că, netratată la timp, este probabil fatală. Așa că, dacă pisica ta nu mai mănâncă, nu aștepta zile întregi să-i revină pofta. Sună la cabinet.
Când poți aștepta, cu ochii pe el
Sunt și situații în care, după experiența mea și după ce mi-au spus medicii mei de-a lungul anilor, e rezonabil să urmărești animalul câteva ore. De exemplu, un câine adult, sănătos, care a vomitat o dată sau de două ori, după care e vioi, se joacă, bea apă și vrea să iasă la plimbare. Sau o pisică ce elimină un ghem de păr și apoi se întoarce liniștită la bolul ei.
Chiar și atunci, „a aștepta” nu înseamnă „a uita”. Înseamnă să fii atent:
- notează ora fiecărui episod și cum a arătat;
- urmărește dacă bea apă și dacă urinează;
- verifică dacă rămâne vioi și interesat de ce se întâmplă în jur;
- nu-i da medicamente de om, nici „ceva pentru stomac” din dulap;
- fă câteva fotografii, oricât de neplăcut ar fi, pentru medic.
Dacă episoadele se repetă, dacă apare oricare dintre semnele de alarmă de mai sus sau dacă animalul tău nu își revine în aceeași zi, nu mai aștepta. Iar dacă ai un dubiu, sună. Niciun medic veterinar bun nu se supără că ai întrebat. Cei mai mulți preferă un telefon „degeaba” decât un animal adus prea târziu.
Citește șiAlimente din bucătărie periculoase pentru câini și pisici
În privința mâncării, nu îți dau o rețetă de post sau de dietă pentru că recomandările diferă de la un caz la altul și de la un medic la altul. La telefon, întreabă-l pe medicul tău dacă și cât să aștepți cu masa, cum reiei hrănirea și ce îi dai. Apa trebuie să fie disponibilă, dar dacă animalul o bea pe nerăsuflate și apoi o varsă imediat, spune-i și asta medicului.
Cauzele obișnuite și cum le previi
Din ce am trăit, cele mai multe episoade au avut cauze banale și ușor de prevenit:
- Schimbarea bruscă a hranei. Orice trecere la altă mâncare se face treptat, pe parcursul a câteva zile, amestecând tot mai mult din noua hrană în cea veche.
- Gunoiul și resturile. Coșul de gunoi cu capac, punga cu oase scoasă imediat din casă, plimbarea cu ochii în jos pe stradă, unde se găsesc tot felul de „comori”.
- Mesele din farfuria noastră. Mâncarea grasă, condimentată sau gătită pentru noi poate deranja stomacul, iar unele alimente sunt chiar toxice.
- Mâncatul prea repede. Un bol special, care încetinește ritmul, sau porții mai mici și mai dese ajută câinii lacomi.
- Paraziții intestinali. Deparazitarea regulată, făcută după calendarul stabilit cu medicul, previne multe probleme digestive.
- Stresul. Unii câini fac diaree după o călătorie, o pensiune sau o zi agitată. Rutina și liniștea ajută.
Ce să-i spui medicului
Când suni sau ajungi la cabinet, câteva informații fac diferența: când a început, de câte ori s-a întâmplat, cum arată voma și scaunul, dacă e sânge, ce a mâncat în ultimele 24 de ore, dacă ar fi putut înghiți ceva, dacă bea și urinează, ce medicamente primește și dacă se comportă altfel decât de obicei. Și, dacă ai, fotografiile. Medicul vede sute de cazuri, dar doar tu știi cum arată animalul tău într-o zi bună.
De-a lungul anilor am învățat să nu intru în panică la primul „hâc-hâc”, dar nici să nu-l ignor. Calmul și atenția sunt cele mai bune instrumente pe care le avem. Iar telefonul veterinarului, salvat la îndemână, e cel mai bun prieten al nopților de la trei.
Surse
Produse potrivite: hrană uscată pentru pisici și câini

PURINA Cat Chow Sterilised, Pui, hrană uscată pentru pisici sterilizate, 15kg

Hrana uscata pentru caini Salute 360 Fiber Plus Balanced Metabolism cu porc, 2 kg

Advance Cat Sterilised Somon Sensitive, 3 kg
