Purecii: lupta se dă în casă, nu doar pe animal
Ciclul de viață al purecelui și de ce tratamentul trebuie să fie complet.
Prima mea întâlnire serioasă cu purecii a venit odată cu un pisoi găsit într-o scară de bloc, într-o toamnă umedă. L-am dus la medic, i s-a dat un tratament, iar eu am răsuflat ușurat. Două săptămâni mai târziu, pisoiul se scărpina din nou, iar eu aveam mici înțepături roșii pe glezne. Atunci am învățat lecția pe care vreau să ți-o spun de la început: purecii pe care îi vezi pe animal sunt doar vârful aisbergului. Restul e în casa ta.
Nu e nicio rușine să ai purici în casă. Se întâmplă în cele mai curate familii, mai ales dacă animalul iese afară, se joacă cu alte animale sau dacă tocmai ai adus acasă un animal salvat. Rușinea ar fi doar să tratezi jumătate de problemă și să te miri că revine.
Cum trăiește un purice
Ca să înțelegi de ce tratamentul trebuie să fie complet, trebuie să știi cum arată viața unui purice. Mă bazez aici pe ghidul ESCCAP despre ectoparaziți, consiliul științific european pentru paraziții animalelor de companie.
Cel mai des întâlnit purice pe câini și pisici în Europa este, paradoxal, puricele pisicii, care nu se sfiește să trăiască și pe câini. Puricii adulți, odată ce au găsit un animal și au mâncat prima dată, rămân de obicei pe el. Femela începe să depună ouă foarte repede, în cel mult 48 de ore de la infestare, și pune în medie 20 de ouă pe zi. Iar aici e cheia: ouăle nu rămân în blană. Cad de pe animal, oriunde stă acesta: în culcuș, pe canapea, pe covor, în mașină.
Din ouă ies larve, care se hrănesc cu resturi din mediu și cu excrementele puricilor adulți, pline de sânge digerat. Larvele fug de lumină, așa că se ascund la baza covoarelor, sub mobilă, prin crăpăturile parchetului, adică exact acolo unde aspiratorul ajunge greu. Apoi își țes un cocon și devin pupe.
Pupa este forma cea mai rezistentă. Ghidul ESCCAP arată că adultul poate ieși din cocon imediat sau poate aștepta șase luni sau chiar mai mult, până simte semnale precum căldura, vibrațiile, presiunea sau dioxidul de carbon expirat de un animal sau de un om. Întregul ciclu, de la ou la adult, poate dura de la 14 zile până la 140 de zile, în funcție de condiții. Iar într-o locuință încălzită, cu covoare, puricii se pot înmulți tot anul, nu doar vara.
Citește șiCăpușele și bolile pe care le aduc
De ce tratamentul doar pe animal nu ajunge
Ghidul ESCCAP spune clar că o infestație cu purici adulți reprezintă doar o parte foarte mică din populația totală, restul fiind stadiile imature din jurul animalului. Ouăle, larvele și pupele sunt toate în casă.
Asta explică exact ce mi s-a întâmplat cu pisoiul. Tratamentul a omorât puricii de pe el. Dar în casă erau deja sute de ouă și larve, iar coconii așteptau liniștiți. Când au ieșit noii purici, au sărit pe pisoi, și uneori pe mine. Am crezut că tratamentul „nu merge”. De fapt, mergea perfect. Doar că lupta se ducea pe două fronturi, iar eu luptam pe unul singur.
Cum îți dai seama că are purici
Nu întotdeauna vezi purecii. La câinii cu blană deasă sau la pisicile care se spală mult, ei pot fi greu de observat. Semnele pe care le caut eu sunt:
- scărpinat mai des, mai ales la baza cozii, pe spate și pe burtă;
- spălat excesiv la pisici, uneori cu zone fără blană;
- puncte negre mici în blană, ca niște firimituri de piper.
Testul care m-a lămurit de fiecare dată e cel recomandat și de ESCCAP. Pieptănezi animalul cu un pieptene des, pentru purici, deasupra unei foi albe. Pui ce cade pe un șervețel alb umezit. Dacă punctele negre se înconjoară de un cerc roșiatic, sunt excremente de purici, cu sânge digerat. Pieptănatul este, potrivit ghidului, cea mai sensibilă metodă de a depista puricii.
Încă un semn, mai puțin plăcut: dacă vezi în scaunul animalului sau în jurul cozii mici segmente albe, ca boabe de orez, pot fi bucăți de tenie. ESCCAP notează că infestarea cu tenia Dipylidium caninum este un indiciu puternic al unei infestări cu purici actuale sau recente, pentru că animalul se infectează înghițind purici când se linge. Spune-i medicului veterinar, pentru că tratamentul pentru viermi e separat.
Alergia la purici: când o singură mușcătură e prea mult
Unele animale fac alergie la saliva puricilor. La ele, chiar și câțiva purici pot declanșa o mâncărime puternică, căderea părului, cruste și răni, de cele mai multe ori pe spate, spre coadă. Am avut un câine așa. Ani la rând, protecția lui împotriva puricilor a fost la fel de importantă ca hrana. Despre mâncărimile care nu trec și despre alergii vorbim pe larg într-un articol separat din această serie.
Planul complet, pas cu pas
Ce am învățat din experiență se potrivește cu recomandările ESCCAP:
- Tratează toate animalele din casă, în aceeași zi. Ghidul subliniază că acesta e unul dintre pașii cel mai des neglijați. Dacă tratezi câinele și uiți pisica, pisica devine rezervorul din care puricii revin.
- Folosește produse potrivite fiecărei specii. Alegerea o faci cu medicul veterinar. Atenție: unele produse pentru câini sunt toxice pentru pisici, așa că nu împărți niciodată pipeta.
- Respectă intervalele. Un tratament aplicat prea rar lasă loc noilor purici. Ghidul atrage atenția și că șamponul sau înotul pot scădea eficiența unor produse aplicate pe piele.
- Aspiră zilnic, câteva săptămâni. Insistă pe locurile unde doarme animalul, pe sub mobilă, pe marginea covoarelor și în mașină. Pentru că vibrațiile sunt unul dintre semnalele care trezesc puricii din cocon, aspiratul îi poate scoate mai repede la iveală, iar odată ieșiți ajung pe animalul tratat. După aspirat, golește sacul sau recipientul afară.
- Spală culcușurile și păturile la temperatura cea mai mare pe care o suportă materialul.
- Discută cu medicul despre mediul din casă. Există produse care țintesc ouăle și larvele, fie aplicate pe animal, fie direct în casă. ESCCAP arată că în infestațiile mari combinarea celor două abordări controlează problema mai repede.
Răbdarea: partea pe care nimeni nu o spune
Chiar dacă faci totul corect, vei mai vedea purici câteva săptămâni. Nu înseamnă că ai greșit. Înseamnă că ies din coconi purici noi, care mor apoi la contactul cu animalul tratat. Pentru mine, după pisoiul din scara blocului, a durat aproape două luni până să nu mai găsesc nimic la pieptănat. Asta e o observație personală, nu o regulă, dar m-a ajutat să nu mă descurajez.
Prevenția, mai ușoară decât lupta
Cel mai simplu e să nu ajungi la invazie. ESCCAP recomandă ca planul de prevenție să fie stabilit cu medicul veterinar, după stilul de viață al animalului: iese sau nu afară, câte animale sunt în casă, dacă are alergie la purici. Pentru casele cu mai multe animale sau pentru animalele alergice, ghidul vorbește chiar de protecție pe tot parcursul anului.
Eu am mai adoptat câteva obiceiuri mici. Pieptăn animalele săptămânal, mai ales primăvara și toamna. Când aduc acasă un animal nou, mai ales unul salvat, îl duc mai întâi la medic și îl țin câteva zile într-o cameră separată, ușor de curățat. Și spăl culcușurile mai des decât aș crede că e nevoie.
Purecii sunt mici, dar încăpățânați. Vestea bună e că, odată ce înțelegi că lupta se dă în casă, nu doar pe blană, îi poți învinge. Cu răbdare, cu tratament pentru toți și cu un aspirator pe care, câteva săptămâni, îl vei cunoaște foarte bine.
Surse
Produse potrivite: hrană uscată pentru pisici și câini
Wildfull Cat Sterilized, Light - Hrana uscata ultra-premium - Pui - 1.5kg
PURINA PRO PLAN PUPPY Sensitive Skin, Talie Medie, Somon, 3 kg
PURINA PRO PLAN STERILISED Delicate Digestion, Pui, 10 kg
