Mâncărimea care nu trece: alergiile la câini și pisici
Alergiile de mediu, alimentare și la purici, pas cu pas.
Există un sunet pe care îl recunoaște oricine a trăit cu un câine alergic: zornăitul ritmic al plăcuței de la zgardă în mijlocul nopții, când câinele se scarpină, se oprește, apoi o ia de la capăt. Cu Luna, o metisă cu blană scurtă și albă, am ascultat acel sunet aproape doi ani. Îi linge labele până se făceau ruginii, se freca de covor cu botul, avea urechile roșii și calde. Am schimbat șampoane, am schimbat hrana de trei ori la întâmplare, am citit forumuri până după miezul nopții. Nimic nu ținea mai mult de câteva săptămâni.
Ce a funcționat până la urmă a fost ceva mai puțin spectaculos: răbdarea, un medic veterinar care a luat lucrurile pe rând și disciplina noastră de a face exact ce ni s-a spus, nu ce ni se părea nouă. Scriu acest articol pentru că știu cât de frustrantă e mâncărimea care nu trece și cât de ușor e să cauți soluția-minune. Alergiile rareori au așa ceva. Au însă un drum clar, pas cu pas.
Cum arată mâncărimea alergică
Nu orice scărpinat înseamnă alergie. Toți câinii și toate pisicile se mai scarpină. Devine o problemă când e frecvent, insistent, când îl trezește din somn sau când apar urme pe piele. Semnele pe care le-am învățat să le urmăresc sunt:
- lins sau ronțăit insistent al labelor, mai ales între degete;
- frecatul botului și al ochilor de mobilă sau de covor;
- urechi roșii, cu miros, infecții de ureche care revin;
- piele înroșită pe burtă, la subsuori, în zona inghinală;
- zone fără păr, cruste sau pete de blană colorată de salivă;
- la pisici, mai ales, linsul excesiv care subțiază blana pe burtă sau pe flancuri, adesea pe ascuns, și mici cruste pe gât și pe spate.
La pisici e ușor să ratezi problema. Multe se ling în liniște, când nu le vede nimeni, iar noi observăm doar că blana de pe burtă s-a rărit. De multe ori ni se pare că pisica „e doar foarte curată”.
Cele trei mari categorii
În linii mari, alergiile care dau mâncărime la câini și pisici se împart în trei categorii. Contează să le știi, pentru că se abordează diferit și, adesea, un animal le are pe mai multe deodată.
Alergia la purici. Nu e vorba de purici în sine, ci de o reacție la saliva lor. Ghidul VCA Animal Hospitals despre dermatita alergică la purici explică faptul că o singură înțepătură poate provoca mâncărime timp de mai multe zile. De aceea, faptul că nu vezi purici nu exclude această alergie. La câini, mâncărimea și căderea părului apar de obicei din mijlocul spatelui spre baza cozii și pe partea din spate a picioarelor. Despre cum scapi cu adevărat de purici, în casă, nu doar pe animal, am scris pe larg în articolul dedicat lor. Aici reține doar atât: orice investigație pentru alergie începe cu o protecție antiparazitară corectă și constantă, recomandată de medicul tău, pentru toate animalele din casă.
Alergia de mediu. Polenuri, acarieni din praful casei, mucegaiuri. Uneori e sezonieră, se agravează primăvara și vara, alteori ține tot anul. De obicei începe la animale tinere, iar semnele tipice sunt la labe, bot, urechi, axile și burtă. Nu se „vindecă”, dar se poate ține bine sub control.
Citește șiPurecii: lupta se dă în casă, nu doar pe animal
Alergia alimentară. E mai rară decât crede lumea, dar există. De obicei e vorba de o reacție la proteinele din hrană, de exemplu la o anumită carne, și nu la „chimicalele” sau cerealele de care se vorbește atât. Poate apărea la orice vârstă, chiar și la un animal care a mâncat aceeași hrană ani de zile, iar uneori vine la pachet cu probleme digestive.
De ce schimbatul hranei la întâmplare nu ajută
Aici am greșit cel mai mult. Am trecut Luna de la o hrană la alta, citind etichete, căutând „hipoalergenic” pe ambalaj. Problema e că multe hrane diferite conțin aceleași proteine, iar o schimbare de câteva săptămâni nu îți poate spune nimic sigur.
Singurul mod prin care se confirmă o alergie alimentară este dieta de eliminare, făcută sub îndrumarea medicului veterinar. Animalul primește timp de câteva săptămâni doar o hrană cu proteine pe care nu le-a mâncat niciodată sau o hrană specială, cu proteine modificate, prescrisă de medic. Nimic altceva. Fără recompense obișnuite, fără resturi de la masă, fără bucăți de brânză pentru pastile, fără pastă de dinți aromată.
Cât durează? O analiză publicată în 2015 în BMC Veterinary Research de Olivry, Mueller și Prélaud a adunat cele mai bune date existente și a ajuns la concluzia că, pentru a confirma alergia alimentară la peste 90% dintre câini și pisici, dieta de eliminare ar trebui să dureze cel puțin opt săptămâni. Opt săptămâni sunt mult. Dar e diferența dintre a ști și a ghici.
După ce simptomele se ameliorează, medicul îți va cere de obicei să reintroduci vechea hrană. Dacă mâncărimea revine în câteva zile, ai răspunsul. Știu că e greu să strici un rezultat bun cu bună știință, dar fără acest pas nu știi dacă ameliorarea a venit din dietă sau din altceva, de exemplu din schimbarea anotimpului.
Mâncărimea care se complică
Un animal care se scarpină zile întregi își rănește pielea. Prin acele răni intră bacterii și ciuperci, iar infecțiile cresc la rândul lor mâncărimea. Se formează un cerc vicios. De aceea, la începutul tratamentului, medicul se ocupă adesea întâi de infecții și de liniștirea pielii, apoi de cauza de fond. Nu folosi pe piele creme, unguente sau spray-uri de om fără să întrebi. Unele substanțe sunt toxice dacă sunt linse, iar uleiurile esențiale pot fi periculoase, mai ales pentru pisici.
Citește șiBlana, ghearele și baia
Cum ajuți medicul să găsească răspunsul
Alergiile se diagnostichează mai mult prin excludere și observație decât printr-un singur test. Tu ești cel care vede animalul zi de zi, iar informațiile tale contează enorm. Înainte de consultație, notează:
- de când a început mâncărimea și dacă e mai rea în anumite luni;
- unde se scarpină sau se linge cel mai mult;
- ce hrană, ce recompense și ce alte alimente primește, inclusiv cele „mărunte”;
- ce protecție antiparazitară primește și cât de regulat;
- ce tratamente ați încercat deja și cum a răspuns la ele.
Câteva fotografii cu pielea în zilele rele ajută și ele, pentru că, după legea lui Murphy, în ziua consultației pielea arată cel mai bine.
Ce înseamnă să trăiești cu o alergie
Cel mai greu lucru pe care l-am acceptat a fost că, la multe animale, alergia nu dispare. Se controlează. Uneori asta înseamnă tratamente periodice, băi cu șampoane medicale recomandate de medic, protecție antiparazitară fără pauză, o hrană anume pe viață. Există și tratamente moderne pentru alergiile de mediu, iar medicul îți va explica ce i se potrivește animalului tău, cu avantajele și limitele fiecăruia.
Luna a ajuns la diagnostic după un an și jumătate: alergie la purici și alergie de mediu, nu alimentară, cum eram noi convinși. Cu o protecție antiparazitară lunară, făcută la zi, nu „când ne aducem aminte”, și cu un tratament potrivit în lunile de vară, nopțile au devenit liniștite. Plăcuța de la zgardă mai zornăie uneori. Dar acum, când o aud, nu mai tresar.
Dacă animalul tău se scarpină de săptămâni întregi, nu te învinovăți și nu căuta o soluție-minune. Fă o programare, notează ce observi și înarmează-te cu răbdare. E un drum lung, dar are un capăt.
Surse
- VCA Animal Hospitals – Flea Allergy Dermatitis in Dogs
- Olivry T., Mueller R.S., Prélaud P. (2015), Critically appraised topic on adverse food reactions of companion animals (1): duration of elimination diets, BMC Veterinary Research 11:225
Produse potrivite pentru pisici și câini

COVORASE SILPET BF LAVANDER 60X90, 10 buc

Ermidra Spray, 300ml

PURINA PRO PLAN Cat Wet Can, Adult Maintenance, 85 g
