Pastile, picături, unguente: tratamentul de acasă fără luptă
Cum dai medicamente fără să strici încrederea.
Mia, pisica mea tărcată, a avut la șapte ani o infecție urinară și a primit o rețetă cu pastile de două ori pe zi, timp de zece zile. Prima seară a fost un dezastru. Am încercat metoda văzută pe internet, cu capul dat pe spate și pastila aruncată pe limbă. Pastila a ajuns sub dulap, eu am ajuns cu o zgârietură pe încheietură, iar Mia a ajuns pe dulap, de unde m-a privit trei ore cu un dispreț pe care nu-l uit. A doua zi, când m-a văzut cu folia de pastile în mână, a dispărut înainte să apuc să o strig.
Atunci am înțeles că problema nu era pastila. Problema era că transformasem un tratament de zece zile într-o luptă de zece zile. Iar o luptă repetată de două ori pe zi strică exact lucrul cel mai prețios dintre tine și animalul tău: încrederea. Mai jos sunt lucrurile pe care le-am învățat de atunci, de la veterinari răbdători și din propriile greșeli.
Înainte de prima doză: întrebările potrivite
Cele mai multe probleme cu tratamentul de acasă se pot evita în cabinet, înainte să pleci cu rețeta. Întreabă-l pe medicul veterinar:
- se dă cu mâncare sau pe stomacul gol;
- se poate pune pastila într-o bucățică de mâncare;
- se poate rupe sau sfărâma, sau trebuie dată întreagă;
- există aceeași substanță și în altă formă, lichidă, ca pastă sau ca pastilă cu gust;
- ce faci dacă ai uitat o doză sau dacă animalul a scuipat-o;
- ce efecte nedorite trebuie să te facă să suni.
Nu e o întrebare prostească nici una dintre ele. Unele pastile au un înveliș care le protejează sau le eliberează treptat, iar sfărâmarea lor le schimbă efectul. Altele au un gust atât de amar încât, o dată sfărâmate în mâncare, animalul nu mai atinge castronul zile întregi. Iar dacă ți-e greu să dai pastile, spune-o deschis. Mulți medici preferă să știe asta și să caute o alternativă decât să afle la control că tratamentul s-a dat pe jumătate.
Pastilele la câini: partea ușoară, de obicei
Majoritatea câinilor pe care i-am avut au înghițit pastila fără să-și dea seama, ascunsă într-o bucățică moale de mâncare, dacă medicul a fost de acord. Trucul meu, învățat de la o asistentă veterinară, este să dau trei bucățele una după alta: prima goală, a doua cu pastila, a treia tot goală, gata pregătită în mâna cealaltă. Câinele lacom înghite a doua ca să ajungă repede la a treia.
Enjoy Recompense pentru caini Enjoy Carnivore Fit Fetch Delights cu pui, 100 g
de la 13,00 lei
la 3 magazine
Compară prețurile →
Unii câini sunt detectivi. Mănâncă tot și scuipă pastila curată pe covor. Pentru ei funcționează uneori să dai pastila direct: deschizi blând gura, pui pastila cât mai în spate pe limbă, închizi gura, masezi ușor gâtul și imediat după aceea oferi o recompensă. Contează enorm ce urmează după pastilă. Dacă după fiecare pastilă vine ceva bun și o mângâiere, momentul nu mai e o amenințare, ci o rutină cu final fericit.
Pastilele la pisici și de ce contează apa de după
Pisicile sunt alt capitol. Multe miros pastila de la un metru, iar mâncarea „contaminată” devine suspectă și a doua zi. Dacă medicul permite, încearcă întâi o bucățică foarte mică dintr-o mâncare umedă preferată, nu întreaga porție. Dacă pastila e ascunsă în tot castronul și pisica mănâncă doar jumătate, nu mai știi cât medicament a primit.
Când trebuie dată direct, am învățat să nu o mai fac pe furiș și cu forța. Pisica stă pe o suprafață stabilă, cu spatele lipit de mine sau înfășurată ușor într-un prosop, nu strâns. Țin capul de deasupra, cu degetele pe pomeți, îl înclin ușor în sus, deschid gura cu un deget de la cealaltă mână, pun pastila cât mai în spate și închid gura. Dacă îți e frică să bagi degetele, există aplicatoare speciale pentru pastile, pe care ți le poate arăta medicul.
Iar acum lucrul cel mai important, pe care nu-l știam atunci. Pastilele înghițite „pe uscat” pot rămâne lipite în esofagul pisicii. Un studiu al Universității de Stat din Colorado, publicat în 2001 de Westfall și colaboratorii săi în Journal of Veterinary Internal Medicine, a urmărit cu radiografie dinamică trecerea pastilelor la 30 de pisici. Fără apă, după cinci minute doar aproximativ o treime din pastile ajunseseră în stomac. Când pastila a fost urmată de puțină apă, aproape toate ajungeau în stomac în primele 30 de secunde. Autorii au recomandat ca pastilele date pisicilor să fie urmate de rutină de puțină apă, tocmai pentru a preveni iritațiile esofagului.
Practic, după pastilă dau câțiva mililitri de apă cu o seringă fără ac, încet, în colțul gurii, sau o linguriță de mâncare umedă. Cât anume și cum, întreabă-l pe medicul tău, care îți poate arăta mișcarea chiar în cabinet.
Medicamentele lichide
Lichidele se dau cu seringa dozatoare, nu cu lingurița. Introduci vârful seringii în colțul gurii, în spatele caninilor, cu capul animalului ținut drept, nu dat mult pe spate, și apeși încet, lăsându-l să înghită între jeturi. Dacă torni repede, o parte iese pe nas sau pe blană, iar animalul se poate îneca. Spală seringa după fiecare folosire și nu amesteca singur mai multe medicamente în aceeași seringă.
Picăturile de ochi și de urechi
La ochi, vin din spate și de deasupra, nu din fața animalului. Un vârf de picurător care se apropie direct de ochi sperie pe oricine. Țin capul ușor ridicat, trag puțin în sus pleoapa de sus cu degetul mare și las picătura să cadă pe ochi, fără ca vârful să atingă ochiul. Dacă ai și picături, și unguent, întreabă în ce ordine se pun și cât aștepți între ele.
La urechi, după ce pui picăturile, masezi ușor baza urechii, iar animalul va scutura capul. Lasă-l, e normal. Doar fă asta într-un loc unde nu-ți pare rău de tapet. Dacă urechea pare foarte dureroasă, iar animalul plânge la atingere, oprește-te și spune-i medicului. Nu forța o ureche care doare.
Unguentele și „gulerul rușinii”
Un unguent pus pe piele va fi lins în câteva minute dacă nu faci nimic. Pentru asta există gulerul, o pâlnie în jurul gâtului, sau un body medical pentru animale. Câinii mei l-au urât pe toți, primele ore. Apoi s-au obișnuit. Un truc simplu e să faci aplicarea chiar înainte de masă sau de o plimbare, ca să-i distragi atenția cât timp unguentul se absoarbe. Și pune mănuși, mai ales dacă în casă sunt copii sau alte animale care se pot freca de zona tratată.
Cum păstrezi încrederea
Câteva reguli care au schimbat totul la mine:
- Nu-l pândi. Nu te furișa și nu-l prinde din somn. Animalul va începe să se teamă de fiecare apropiere a ta, nu doar de cea cu pastile.
- Fă o rutină. Același loc, aceeași oră, aceleași cuvinte, aceeași recompensă după.
- Exersează în zilele fără tratament. Atinge-i botul, deschide-i ușor gura, dă-i apoi o bucățică bună. Când va veni boala, gestul nu va mai fi nou.
- Cere ajutor. Doi oameni calmi sunt mai buni decât unul singur și nervos.
- Dacă nu merge, oprește-te. Respiră, încearcă după zece minute sau sună la cabinet. O doză dată cu jumătate de oră mai târziu e mai bună decât o pisică traumatizată.
Duci tratamentul până la capăt
Poate cel mai frecvent lucru pe care l-am văzut la prieteni este oprirea tratamentului când animalul „pare bine”. Antibioticele, antiparazitarele și multe alte medicamente au o durată stabilită de medic dintr-un motiv. Dacă vrei să schimbi ceva, oprești, scazi sau amâni, vorbești întâi cu medicul. La fel dacă apar vărsături, diaree, apatie sau orice schimbare care te îngrijorează după începerea tratamentului.
Mia a terminat până la urmă cele zece zile. Din a treia seară, pastila venea într-o bucățică de pateu, urmată de o linguriță de apă și cinci minute de periat, lucrul ei preferat pe lume. Până în ultima zi, venea singură la ora tratamentului. Iar asta, pentru mine, a fost adevărata vindecare.
Surse
Produse potrivite: hrană uscată pentru pisici și câini

PURINA Cat Chow Hairball Control, Pui, hrană uscată pentru pisici, limitarea ghemurilor de blană, 1.5kg

Hrana uscata caini, Brekkies Dog Excel Mix Mini Original, 20 kg

PURINA PRO PLAN KITTEN Healthy Start, Pui, 400 g
