Durerea pe care nu o arată
Semnele discrete ale durerii la câini și pisici.
Prima mea pisică a avut o infecție la un dinte aproape un an fără să-mi dau seama. Mânca, torcea, dormea pe pervaz ca întotdeauna. Singurul lucru diferit, privind în urmă, era că mesteca doar pe o parte și lăsa în castron bucățile mai tari. Am pus asta pe seama mofturilor. Când medicul veterinar a scos dintele, pisica a devenit în câteva săptămâni alt animal: mai jucăușă, mai curioasă, mai prezentă. Atunci am înțeles că nu fusese capricioasă. Fusese, pur și simplu, în durere, iar eu nu știusem să citesc semnele.
De atunci m-am uitat altfel la animalele mele. Câinii și pisicile simt durerea la fel de real ca noi, dar o arată mult mai discret. În natură, un animal care șchiopătează sau scâncește devine o țintă ușoară, așa că instinctul îi spune să ascundă slăbiciunea. Pisicile sunt adevărate campioane la asta. Câinii, deși mai expresivi, pot și ei să tacă zile întregi. De aceea, cel care observă primul că ceva nu e în regulă ești tu, omul care îi cunoaște obiceiurile mai bine decât oricine.
De ce nu scâncesc
Mulți oameni așteaptă de la animal semnele durerii pe care le recunoaștem la oameni: plâns, gemete, o labă ridicată. Uneori ele apar, mai ales după un accident sau o lovitură bruscă. Dar durerea de durată, cea care vine încet, din articulații, din dinți, din burtă sau din spate, se ascunde de obicei în mici schimbări de comportament. Un câine cu artroză nu urlă. Doar nu mai sare în mașină. O pisică cu dureri de spate nu miaună. Doar nu mai urcă pe dulap.
Asociația Mondială a Medicilor Veterinari pentru Animalele Mici (WSAVA) a publicat în 2022 ghiduri actualizate despre recunoașterea și tratarea durerii, în care pune mare accent pe evaluarea ei cu ajutorul unor scale de observație, atât pentru durerea acută, cât și pentru cea cronică. Ideea de bază, pe înțelesul nostru, e simplă: durerea se vede în comportament, dacă știi unde să te uiți.
Ce schimbări să urmărești la câine
Iată semnele pe care am învățat, în timp, să le iau în serios. Niciunul nu înseamnă singur o boală, dar fiecare merită o întrebare.
- Nu mai vrea să urce scările, să sară pe canapea sau în mașină, ori ezită înainte să o facă.
- Se ridică greu după somn, iar primii pași sunt țepeni, apoi „se încălzește”.
- Își linge insistent o labă, o încheietură sau o zonă anume a corpului.
- Se mișcă mai puțin la plimbare, rămâne în urmă sau vrea să se întoarcă mai repede acasă.
- Se schimbă felul în care stă culcat: se tot învârte, se ridică și se așază din nou, nu-și găsește poziția.
- Devine iritabil când este atins într-un anumit loc, mârâie la periaj sau se ferește când îl iei în brațe.
- Gâfâie mult în repaus, fără să-i fie cald și fără să fi făcut efort.
- Stă cu spatele cocoșat sau cu capul ținut jos, ori evită să-și întindă gâtul spre castron.
Câinele meu de acum, un metis trecut de zece ani, mi-a arătat primele semne de artroză printr-un lucru aparent banal: a încetat să mă întâmpine la ușă. Rămânea în pat și dădea doar din coadă. Am crezut că îmbătrânește și devine mai comod. Medicul veterinar a găsit probleme la ambele șolduri, iar după tratament a început din nou să vină la ușă. Nu era lene. Îl durea.
Ce schimbări să urmărești la pisică
Pisicile sunt mai greu de citit, așa că aici răbdarea și atenția la detalii contează și mai mult.
Citește șiCând prietenul tău îmbătrânește
- Nu mai sare pe locurile înalte preferate sau sare „în două etape”, folosind un scaun ca treaptă.
- Își neglijează toaleta: blana devine aspră, cu fire lipite, mai ales pe spate și la coadă.
- Sau, dimpotrivă, linge excesiv o zonă până rămâne fără păr.
- Face nevoile lângă litieră, mai ales dacă litiera are margini înalte, greu de trecut cu articulațiile dureroase.
- Se ascunde mai mult decât de obicei și evită contactul cu familia.
- Stă ghemuită, cu labele strânse sub corp, cu capul jos și ochii pe jumătate închiși, dar fără să pară relaxată.
- Mănâncă mai puțin, mestecă pe o parte sau scapă mâncarea din gură.
Un instrument care mi s-a părut foarte util este scala grimaselor la pisică, dezvoltată de cercetătorii de la Universitatea din Montréal. Studiul publicat de Evangelista și colaboratorii săi în 2019, în revista Scientific Reports, a arătat că durerea acută la pisici se poate recunoaște după cinci elemente ale feței: poziția urechilor, strângerea ochilor, tensiunea botului, poziția mustăților și poziția capului. O pisică în durere tinde să aibă urechile depărtate și rotite spre lateral, ochii strânși, botul încordat și mai „pătrățos”, mustățile drepte și împinse înainte, iar capul ținut sub linia umerilor.
Nu o folosesc ca să pun diagnostice. O folosesc ca să-mi antrenez privirea. Când îți observi pisica relaxată, cu urechile drepte, ochii rotunzi și mustățile moi, vei recunoaște mult mai ușor o față care arată altfel.
Durerea schimbă caracterul
Unul dintre lucrurile pe care le-am înțeles târziu este că multe „probleme de comportament” sunt, de fapt, probleme de durere. Un câine care a devenit brusc morocănos cu copiii, o pisică ce zgârie când o mângâi pe spate, un animal care nu mai acceptă să fie periat sau tăiat la gheare. Înainte să cauți un dresor sau să spui că animalul „s-a stricat”, întreabă-te dacă nu cumva îl doare ceva.
Am cunoscut o familie care voia să renunțe la un câine ce mârâia tot mai des. Era un câine blând, care nu făcuse niciodată așa ceva. La control s-a descoperit o otită dureroasă, adâncă, în ambele urechi. După tratament, mârâitul a dispărut. Câinele nu devenise agresiv. Se apăra de o mână care îi atingea, fără să știe, rana.
Ce faci când bănuiești durerea
Primul lucru, și cel mai important: nu-i da nimic din dulapul tău de medicamente. Pastilele pentru durere de la om, chiar și cele care ni se par banale, pot fi foarte periculoase pentru câini și mai ales pentru pisici. Despre asta am scris pe larg în articolul despre medicamentele din casă.
Al doilea lucru: notează ce vezi. De când a apărut schimbarea? E mai rău dimineața sau seara? După efort sau după odihnă? Mănâncă, bea, face nevoile normal? Un scurt filmuleț cu telefonul, în care se vede cum merge, cum se ridică sau cum sare, îl ajută enorm pe medicul veterinar. La cabinet, multe animale se încordează și ascund și mai bine durerea, iar medicul vede un animal care pare aproape normal.
Mon Petit Ami Culcus pentru caini si pisici, Mon Petit Ami Cooper, S (45x40xH12 cm)
de la 104,99 lei Al treilea lucru: mergi la medicul veterinar. Dacă durerea e bruscă și puternică, dacă animalul nu se poate ridica, țipă la atingere, are burta tare și umflată sau respiră greu, nu aștepta. Dacă semnele sunt discrete și vechi, fă o programare în zilele următoare. Durerea cronică nu e o urgență în sensul clasic, dar nici nu trebuie lăsată să devină normalitatea animalului tău.
Bătrânețea nu e un diagnostic
Mi se pare important să spun asta răspicat. Foarte des auzim „e bătrân, de asta nu mai aleargă”. Vârsta aduce, firesc, o încetinire. Dar multe dintre lucrurile pe care le punem pe seama vârstei sunt de fapt durere, iar durerea se poate trata sau, cel puțin, ușura. Am văzut câini de treisprezece ani care au redescoperit plăcerea plimbărilor după ce medicul veterinar le-a găsit tratamentul potrivit pentru articulații.
Acasă poți ajuta și tu, cu lucruri simple: covoare antiderapante pe parchetul alunecos, o rampă sau o treaptă pentru canapea și pat, o litieră cu marginea joasă pentru pisica în vârstă, castroane ridicate puțin pentru câinele căruia îi e greu să se aplece, plimbări mai scurte, dar mai dese. Și o greutate corporală potrivită, pentru că fiecare kilogram în plus apasă pe articulațiile dureroase.
Ochii tăi, cel mai bun instrument
Nu trebuie să devii medic ca să recunoști durerea. Trebuie doar să-ți cunoști animalul. Cum se ridică dimineața, cum sare, cum mănâncă, unde îi place să doarmă, cum te întâmpină. Când una dintre aceste mici rutine se schimbă și nu-și revine în câteva zile, ia-o ca pe un mesaj. Animalul tău nu are cuvinte să-ți spună că îl doare. Are doar obiceiurile lui. Și pe tine, care le cunoști.
Pisica mea cu dintele bolnav a trăit apoi încă mulți ani. Uneori mă gândesc la lunile acelea în care am crezut că e doar mofturoasă și îmi spun că nu le mai pot da înapoi. Pot însă să fiu mai atent de acum încolo. Și sper ca, după ce citești aceste rânduri, să fii și tu.
Surse
- WSAVA – Latest WSAVA Global Pain Management Guidelines Launched (2022)
- Evangelista M.C. et al. (2019), Facial expressions of pain in cats: the development and validation of a Feline Grimace Scale, Scientific Reports 9:19128
Produse potrivite: hrană uscată pentru pisici și câini

PURINA Cat Chow Sterilised, Pui, hrană uscată pentru pisici sterilizate, 15kg

Hrana uscata pentru caini Pro Plan Medium Puppy cu pui 12 kg

JosiCat Tasty Beef, 7x650 g
